Se pot face bani pe internet?

Da ,cu viespar.ro poti castiga bani rezolvand task-uri foarte usor ! Un task =1 minut=0,2 EURO ,iar 5 task-uri =5minute= 1 euro ! 5 minute = 1 euro !:D ACUM POTI SA TE INSCRII GRATUIT ! VREAU SA MA INSCRIU !

Dansul de societate si personalitatea

Dansul este o forma culturala, aproape la fel de veche precum existenta societatii umane. Este prima aparuta dintre arte, pentru ca, inainte de a-si exprima emotiile si gandurile in muzica, piatra, culoare, cuvant, omul, instinctiv, s-a manifestat emotional prin gesturi si ritm. Arta, ritual sau divertisment, dansul, dintotdeauna, a exprimat o stare de spirit sau a “spus” o poveste. Popoarele isi definesc specificitatea prin dansurile caracteristice (dansurile populare), asa cum si maniera de a dansa a unei persoane transmite ceva despre personalitatea acesteia.

Exista, in general, doua mari categorii de dansuri – cele de “participare” (dansurile ritualice, dansurile folclorice, dansurile de societate etc.) si dansuri destinate sa fie reprezentate pe scena, cu dansatori profesionisti (in templele/arenele antice, in cadrul ceremoniilor de la curtile regale, intr-o sala de spectacol etc.).

Dansurile de societate au aparut in Evul Mediu si au evoluat constant, in nenumarate variante, pana in zilele noastre. Dupa modelul dansurilor populare, specifice sarbatorilor campenesti, au fost inventate dansuri “de curte”, pentru ocazii festive organizate de aristocratie. Au existat dansuri de societate specifice unor anumite perioade (dansate in cerc sau in cuplu), care au fost inlocuite rapid de altele, in functie de spiritul epocii. Unele dintre ele si-au pastrat prospetimea pana astazi. De exemplu, in saloanele elegante ale nobilimii europene, din secolul al XVII-lea, ar fi fost de neconceput un bal fara menuet. Tinerele nu puteau iesi in lume, inainte de a-si desavarsi educatia si prin stapanirea perfecta a regulilor dansului.

Un secol mai tarziu, polka si valsul, ca dansuri de societate, s-au bucurat de mare popularitate. Ambele isi au originea in dansurile populare, iar valsul este si astazi unul dintre cele mai indragite (si dificile dansuri clasice de societate).

La inceputul secolului al XX-lea, fox-trot-ul si, in general, ritmurile latino-americane – tangoul, cha-cha-cha, rumba – au cucerit nu numai America, dar si Europa, lor adaugandu-li-se ritmul sincopat al dansurilor afro-americane – cakewalk, urmat, in anii ’20 de charleston. Daca unele dintre aceste dansuri de societate au ramas, astazi, numai ca probe obligatorii in concursurile de dans, tangoul “vesnic tanar” fascineaza prin pasionalitatea miscarilor si a mesajului. In jurul anului 1900, calatorii europeni care au vizitat Buenos Aires au descoperit tangoul in cartierele sarace sau in bordelurile din capitala argentiniana. Au adus dansul in Europa si, initial, cei mai multi dintre privitori au fost scandalizati, considerandu-l indecent si inacceptabil. Treptat, miscarile s-au mai temperat si s-a nascut tangoul european, mai “cuminte”.

Anii ’50 au reprezentat, in dansul de societate, perioada nebuna a rock and roll-ului, urmat de twist.

Dupa 1980, mai ales in randul tinerilor,break-dance-ul se bucura de mare interes. Este un stil de dans acrobatic, executat individual, in centrul unui grup, pe ritmuri de hip-hop, o muzica avand o sonoritate repetitiva, insistenta.

Dansul ne dezvaluie personalitatea

Un studiu din 2010, al unor cercetatori finlandezi de la Universitatea Jyvaskyla, pune in evidenta aspecte uimitoare referitoare la felul in care miscarile unei persoane, in cadrul unui dans (de societate), releva trasaturi semnificative de personalitate. Observatiile s-au facut pe un lot de 60 de persoane, care s-au oferit sa fie testate din acest punct de vedere. Acestea au trebuit sa danseze pe 30 de melodii diferite, apartinand mai multor genuri muzicale – rock, techno, jazz, funk ,pop etc. – iar gesturile (utilizand o tehnologie de captura a miscarii) au fost analizate cu ajutorul unui software specializat. S-a ajuns la urmatoarele concluzii:

• Daca o persoana danseaza cu miscari bruste, sacadate, rapide, ale mainilor si ale picioarelor, este foarte posibil sa fie, in viata de toate zilele, excesiv de nervoasa.
• Daca, in dans, mai accentuate sunt miscarile bratelor si ale capului, ar putea fi vorba de o persoana extravertita. Persoanele care se exteriorizeaza mai mult au preferat rock-ul.
• Cand dansul se compune din miscari suple, armonioase, linistite, acest fapt tradeaza o personalitate amiabila. Cei mai multi din aceasta categorie au ales muzica latino.
• Miscarea, mai accentuata, din sus in jos, a bratelor, si miscarile mai temperate exprima un spirit deschis.
• O persoana care, atunci cand danseaza, acopera cat mai mult din spatiul de dans este, foarte probabil, extrem de constiincioasa, in viata de toate zilele. Muzica preferata a acestora a fost tehno.
• Impatimitii de jazz, mai interiorizati, au miscari ale capului inainte si inapoi, mai accentuate.

Asadar, mesaje subtile despre ganduri, sentimente, trasaturi de personalitate se pot desprinde din dans si poate ca nu e lipsit de importanta ca atunci cand ne aflam intr-un context de acest fel, pe langa bucuria distractiei, sa facem si acest exercitiu de “decodare”. Poate fi foarte interesant, mai ales, cand este vorba de cunoasterea unui potential partener (nu numai de dans).

Ce masterat alegi?

A face un masterat este pasul imediat urmator dupa terminarea studiilor de licenta. Desi nu este un pas obligatoriu, e unul necesar mai ales pentru generatiile de studenti ce termina 3 ani in ciclul de licenta, dupa adoptarea si de catre universitatile din tara a sistemului Bolognia, cel prezent in majoritatea tarilor europene. Aceste studii sunt considerate postuniversitare si pentru cel ce este absolvent sansele de a primi un salariu mai consistent cresc. Nu in ultimul rand, pentru unele meserii reprezinta o asigurare a faptului ca nu vei pierde locul actualmente ocupat in favoare unei persoane cu mai multe studii.

Studiile de masterat sunt astfel alese pentru ca aduc un plus pentru studentul ce vrea sa isi dezvolte o cariera intr-un anumit domeniu. Acest ciclu presupune inca acumularea de informatii, insa se pot gasi si programe care pun accent mai mult pe partea practica, astfel incat tanarul ce nu a luat inca contact cu piata muncii sa fie pregatit pentru acest lucru. Unele universitati au chiar unul dezvoltat doar pe partea de cercetare, presupunand practica si colaborari fie cu centrul de cercetare din cadrul acesteia fie la universitatile partenere din strainatate.

Dupa ce se ghideaza studentii in alegerea unui masterat si ce ar trebui sa ii ghideze de fapt pentru ca acesta sa le fie util? In primul rand, studiile sociologice arata faptul ca studentii romani aleg sa urmeze astfel de cursuri imediat dupa terminarea facultatii pentru ca reusesc sa isi gasesca un loc de munca si spera ca mai au astfel ragaz. Cei mai multi mizand si pe faptul ca pot sa studieze inca in sistem bugetar (taxele de studiu fiind acoperite de stat). Abia apoi este mentionat si faptul ca aceste studii completeaza bagajul de cunostinte acumulate deja si aleg cu grija specialiazarea pe care o vor urma. Cadrele didactice universitare si consilierii de invatamant spun ca specializarea unui masterat trebuie aleasa cu grija. Ea trebuie sa fie cautata pe piata muncii si cel mai recomandat, complementara cu cea avuta la licenta. Astfel cresc sansele de a gasi un loc de munca, plaja de cunostinte ingloband mai multe domenii (cel studiat la licenta si apoi cel de la masterat). Astfel ca un student ce termina specializarea administratie publica la licenta poate alege sa faca masteratul in domeniul economic (sau invers). O alta combinatie recomandata de specialistii din domeniul recrutarii resurselor umane este drept – economie.

Pe de alta parte este important si momentul in care o persoana alege sa faca aceste studii. Aceiasi specialisti recomanda ca ele sa fie urmate imediat dupa terminarea facultatii, cu trecerea timpului se pierde ritmul si „iti iesi din mana”, in plus poate incepe si o alta etapa in viata fiecaruia, spre exempu intemeierea unei familii. Si in cazul acesta altele vor fi prioritatile si scoala isi va face mai greu loc printre acestea.

Nu in ultimul rand, atunci cand vine vorba de masterat conteza nu numai ce specializare este aleasa, ci si in cadrul carei universitati. Cele mai bine vazute in ochii angajatorilor sunt universitatile din stainatate. Acestea se axeaza cel mai bine pe cercetare si partea practica. Cele din domeniul cercetarii sunt de fapt pasul premergator unui program de doctorat, iar cele axate pe practica sunt mai degraba recomandate celor ce vor un loc de munca dupa ce termina aceste studii. In strainatate in schimb, cu exceptia unor tari mentionate si in alte articole (Danemarca, Suedia, Marea Britanie), studiile se platesc si la admitere sunt necesare CV, scrisoare de motivatie, de recomandare, un plan de studiu si, in cele mai multe cazuri, de un test care sa dovedeasca cunostintele de limba detinute (TOEFL, Cambridge).

Alte univestitati prefera sa isi cunoasca viitorii masteranzi, asftel ca organizeaza interviuri in urma carora sa hotarasca care dintre ei vor urma cursurile in anul universitar. Cele mai multe institutii de invatamant din Romania organizeaza admiterea atat in luna iulie, cat si in septembrie in limita locurilor disponibile. Pentru fiecare specializare de licenta fiind organizata cel putin o specializare de masterat. Pentru cei care nu sunt admisi pe locurile de la buget disponibile singura solutie este plata taxei pentru continuarea studiilor. Aceasta variaza de la oras la oras. Cele mai mari taxe ce pot ajunge pana la 4 000 lei sunt la universitatile bucurestene. Cele mai mici in schimb sunt la cele din Iasi. Daca pentru un masterat in strainate este necesara o oarecare pregatire si o documentare temeinica, in tara admiterea poate sa insemne doar concursul pe baza de dosar, unde conteaza mediile din timpul anilor universitari si desigur nota obtinuta in urma sustinerii lucrarii de licenta.

Asadar, cei ce se gandesc la un program de masterat au destule oferte si sfaturi din partea specialistilor, astfel incat alegerea pe care trebuie sa o faca sa fie cea mai potrivita pentru viitoarea cariera. Si pentru ca nu totul depinde de ceea ce ni se ofera este foarte important cat de mult ne implicam personal.

Cum ne sunt spionate e-mail-urile şi apelurile telefonice?

Începând cu iunie 2013, când Edward Snowden, analist, angajat al NSA (Agenţia Naţională de Securitate Americană) a făcut public faptul că, sub pretextul luptei antiteroriste, serviciile secrete americane, britanice şi chiar franceze spionează tot ce înseamnă comunicare electronică, la nivelul planetei, nu mai este nicio îndoială că email-urile şi apelurile telefonice ne sunt ascultate non-stop. Şi alţi foşti responsabili din instituţiile de securitate ale diverselor ţări au confirmat, în repetate rânduri, că serviciile secrete vor să ştie tot, tot timpul şi că acest lucru a devenit posibil, din punct de vedere tehnic, în ultimii ani.

Tot in iunie 2013, The Guardian si Washinton Post au publicat o serie de articole in care aratau ca Apple, Google, Microsoft, Facebook, Yahoo, Paltak, YouTube, AOL, Skype, Dropbox au acceptat accesul serviciilor secrete americane la datele personale ale utilizatorilor lor. Mai mult, a fost facut public un document PowerPoint, in care se prezentau detaliile unui astfel de parteneriat cu FBI si NSA.

« Prism » se numeşte programul « ocult » al NSA, din cauza căruia s-a declanşat un adevărat scandal mondial (deoarece au fost « sifonate » o serie de informaţii), prin acesta urmărindu-se nu atât conţinutul mesajelor, cât datele de identificare şi frecvenţa mesajelor. De exemplu, pentru o convorbire telefonică, se identifică numărul apelantului, al apelatului, data, ora, durata convorbirii şi locul din care a fost iniţiată. După câteva săptămâni de « urmărire », spun specialiştii, se poate şti, cu precizie, domiciliul « urmăritului », locul de muncă, unde pleacă în vacanţă, ce fac diverşi membri ai familiei etc. Se generează o fisă automată, în care sunt înregistrate toate aceste date şi care se păstrează o anumită perioadă de timp. Se pare că nu există niciun fel de problemă în privinţa stocării datelor, de vreme ce totalitatea comunicaţiilor dintr-o ţară, pe durata unui an, se poate ţine pe un singur computer.

În cazul convorbirilor telefonice, pentru spionaj, serviciile secrete se folosesc de tehnici performante de conversie a vocii în text, după care se face, cu uşurinţă, o cercetare a cuvintelor « cheie », ca şi în cazul mesajelor prin e-mail.

Pentru cine se gândeşte că totuşi pare imposibil să se ţină sub control tot ceea ce se întâmplă, din punctul de vedere al comunicaţiilor pe planetă, crypto-analistul Bruce Schneier subliniază că ar fi de ajuns să se vadă noul centru al serverelor de la NSA, capabil să stocheze yottaocteti de date, unyottaoctet fiind o unitate de măsură a cantităţii de informaţie numerică, echivalent cu 10 la puterea 24 octeţi, adică 1000 de miliarde de de teraocteti, ceea ce ar însemna date înregistrate, de exemplu, prin echivalenta, pe mii de miliarde de CD-uri, pentru care lucrează zeci de mii de angajaţi NSA.

Asadar, nu suntem “singuri”, apeluri telefonice, SMS-uri, mail-uri, accesul la Facebook, Twitter etc. – totul este sub “supraveghere”… Big Brother vegheaza…

Cum este corect – frustat sau frustrat?

Cuvântul din titlul articolului se aude frecvent, în cele mai diverse situaţii, cu atât mai mult cu cât se consideră că denumeşte un sentiment pe care îl încearcă tot mai multe persoane, fie din cauza contextului social, profesional etc., fie din motive personale.

Trebuie precizat că, în limba romana, exista verbul a frustra (cu r şi în a doua silabă, nu a frusta) şi substantivul derivat frustrare (scris, de asemenea cu r după t).

Conform DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române), a frustra (din fr.frustrer, lat. frustrari) înseamnă : a lipsi pe cineva de un drept sau de un bun ; a păgubi ; (prin extensie) a înşela. Substantivul frustrare denumeşte 1. acţiunea de a frustra şi rezultatul ei ;  (PSIH., SOCIOL.) Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacţie orientată spre un scop este contrariată sau când aspiraţiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de această situaţie. Mai există şi termenul frustrator – persoana care frustrează (lipseste pe altcineva de un drept, un bun).

Observaţie! Frustrat, cuvântul care se foloseşte cel mai des, esteparticipiul verbului a frustra şi poate fi folosit cu valoare adjectivală, fiind sinonim cu decepţionat, dezamăgit, nemulţumit, defavorizat. Exemplu :Excesul de reguli şi interdicţii îi poate face pe adolescenţi să se simtă frustraţi/ Programul de lucru de peste 10 ore poate avea ca efect prezenta unor angajaţi frustraţi/ A nu avea acces la informaţie este un motiv serios să te simţi frustrat etc.

Atenţie !  Frustrat poate fi folosit cu valoare substantivală – un (o) frustrat(a)/nişte frustraţi(e) – după modelul general valabil al substantivizării adjectivelor (un frumos, o urâtă, un înţelept etc.), dar nu are sensul jignitor pe care i-l atribuie cei mai mulţi. Dacă cineva afirmă, de exemplu, X este un frustrat (considerând cuvântul ca fiind sinonim cu neputincios, complexat), enunţul este fals, pentru că o asemenea afirmaţie înseamnă că X este lipsit de un drept/ este dezamăgit/ nemulţumit/defavorizat/contrariat etc.

Un tânăr român a inventat ochelarii pentru nevăzători premiați de Microsoft

Elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Decebal”, Deva, Cristian Dragomir a primit premiul I în cadrul concursului Microsoft “Imagine Cup”, la secțiunea World Citizenship, cu o invenție ce va schimba probabil curând viața nevăzătorilor și a celor cu vederea foarte slăbită: o pereche specială de ochelari ce îi ajută să se orienteze ușor în spațiu.

Cu ce se ocupă în general tinerii de 17 ani? Școală, învățat pentru bacalaureat, ieșiri cu prietenii, jocuri PC… Ei bine, Cristian Dragomir din Deva contribuie deja la realizarea progreselor în tehnologie, ochelarii pentru nevăzători pe care i-a prezentat în cadrul concursului uimind pe toți prin ingeniozitatea și simplitatea ideii.

Pasionat de tehnologie de mic și sprijinit de către părinții săi, tânărul și-a arătat ingeniozitatea prin diferite mici invenții prezentate la diverse concursuri, precum un braț robotic. Tânărul, care își va continua studiile în Germania, dorește ca invențiile sale să fie cu adevărat utile, să ajute oamenii.

În această idee a creat perechea de ochelari care îi va ajuta pe nevăzători să se orienteze, să perceapă obiectele din jur și distanța la care sunt acestea situate. Ideea sa este pe cât de ingenioasă pe atât de simplă (pentru cunoscători): ochelarii au atașată o bandă cu senzori care au scopul de a percepe obiectele din jur și distanța la care se află acestea, transmițând ulterior informații printr-o serie de vibrații purtătorului; cu cât obiectul se află mai aproape, cu atât vibrațiile devin mai intense.

Tânărul și-a denumit invenția Vizium și dorește să mai efectueze o serie de modificări, așa încât ochelarii să fie cu adevărat utili pentru nevăzători și pentru cei cu probleme grave de vedere. Plănuiește un model simplu pe care orice persoană nevăzătoare să și-l poată permite și unul ceva mai complex, cu dotări suplimentare, precum conexiune la internet.

Inventatorul a primit mai multe premii pentru ochelarii săi, cel mai important fiind cel de la Microsoft; de asemenea, a fost premiat de către conlocuitorii săi cu diploma „Premianții fără premii”, un proiect prin care se recunosc meritele speciale ale celor care încearcă să își ajute semenii

O nouă metodă medicală revoluţionară – şobolani antrenaţi să detecteze tuberculoza

Dacă până acum şobolanii erau folosiţi pentru detectarea minelor terestre, cea mai nouă întrebuinţare a lor ţine de domeniul medical. Văzuţi ca fiind animale murdare, periculoase şi purtătoare de boli, şobolanii s-au dovedit a fi vieţuitoare inteligente şi uşor de antrenat.

În Africa, mai exact în Tanzania, aceştia au fost antrenaţi să detecteze pacienţii bolnavi de tuberculoză, acest lucru fiind posibil prin detectarea semnelor timpurii ale bolii în saliva umană. Şobolanii au un simţ al mirosului superior celui uman. Ei pot să distingă două mirosuri diferite cu o singură inspiraţie. O genă din o sută are legătură cu simţul mirosului la şobolani prin comparaţie cu una în o mie în cazul oamenilor.

Cercetătorii afirmă că diagnosticul pus de aceste rozătoare este mult mai precis decât cel pus de analiza realizată cu microscopul. În acest sens, şobolanul african este antrenat să miroasă Mycobacterium tuberculosis, bacteria ce provoacă tuberculoza. În urma studiilor realizate s-a aflat că şobolanii au fost capabili să distingă această bacterie de altele aflate în corpul uman. Acurateţea rezultatelor a fost de 86,6 % iar abilitatea de a respinge existenţa bolii a fost de peste 93%.

În mod obişnuit, metoda cea mai des folosită pentru detectarea bolii presupune introducerea unui compus chimic în proba de salivă iar apoi analizarea sa la microscop. Din păcate, această metodă veche de 100 de ani s-a dovedit a fi ineficientă din moment ce undeva între 60 şi 80 % din cei infectaţi cu bacteria rămân nedetectaţi. Acest lucru este posibil pentru că este nevoie de un număr foarte mare de bacterii prezente în mostra analizată. Cu toate acestea, şobolanii sunt capabili să miroasă boala, reuşind să detecteze cu 44% mai multe persoane infectate decât prin metoda convenţională.

Există şi metode moderne de detectare, dar acestea sunt foarte scumpe. Cu câţiva ani în urmă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inaugurat un aparat ce poate da un rezultat exact în aproximativ două ore. Dezavantajul lui este că aparatul în sine are un cost ridicat iar fiecare testare necesită folosirea unui cartuş special ce costă undeva la 17 dolari. Numai prin prisma aspectului financiar şi testarea cu ajutorul şobolanilor devine mult mai atrăgătoare (antrenarea şi menţinerea unui şobolan e mult mai ieftină).

Multe alte animale au fost antrenate pentru detectarea anumitor boli. De exemplu, câinii pot mirosi prezenţa cancerului, iar şoarecii pot simţi prezenţa gripei aviare în fecalele păsărilor. Şobolanii prezenţi în acest nou studiu sunt născuţi şi crescuţi în Tanzania, iar antrenamentul începe de la vârsta de patru săptămâni pentru a le creşte acurateţea în diferenţierea mostrelor ce conţin tuberculoză de cele care nu conţin boala. Metoda folosită pentru antrenarea acestora presupune recompensarea rozătoarelor cu nuci şi banane în momentul în care ele petrec mai mult timp mirosind mostra ce conţine bacteria.

În aproximativ opt minute, şobolanul poate mirosi cinci tăvi ce conţin în total 50 de mostre de salivă. Acesta poate evalua în zece minute mai multe mostre decât ar face-o un tehnician într-o zi întreagă.

Antrenarea şobolanilor este o nouă aventură în care a pornit organizaţia belgiană nonprofit care până atunci era axată pe antrenarea rozătoarelor pentru detectarea minelor terestre. Organizaţia a început folosirea şobolanilor în Tanzania în 2008 şi în Mozambic în 2013. În momentul de faţă animalele sunt folosite în mai multe centre medicale pentru reverificarea a 75% din mostrele ce prezintă potenţiala infectare cu tuberculoză.

Metoda s-a dovedit a fi eficientă mai ales în ţările africane în care boala reprezintă o mare problemă. În 2012, peste 480000 de oameni au murit în Africa în urma ravagiilor făcute de boală. Din momentul implementării noului program, au fost evaluate undeva la 12500 de mostre. Din acestea, 1700 au fost găsite pozitive în urma testării clinice şi încă 764 după analiza şobolanilor. Aceasta reprezintă o creştere semnificativă a depistării bolii.

Ca multe alte ţări aflate în curs de dezvoltare, Mozambicul se bazează pe o tehnică veche şi pe echipamente la fel de vechi. Acurateţea rezultatelor este dată de performanţele tehnicienilor şi de starea echipamentelor. Şi cum de multe ori erorile provin de la partea umană, mai bine de jumătate din cazuri nu sunt diagnosticate corespunzător iar cei infectaţi nu sunt depistaţi la timp.

Cu toate acestea, există şi o parte proastă. Şobolanii nu sunt capabili să facă diferenţa între tuberculoza obişnuită şi cea rezistentă la medicamente. Un alt aspect important îl reprezintă calitatea ridicată a antrenării şi cu cât programul va creşte, cu atât acest lucru va deveni mai dificil. Pe lângă acestea vor trebui să se realizeze studii asupra felului cum va fi primită de public această nouă tehnică.

Mai sunt încă multe de aflat (de exemplu dacă masculii şi femelele reacţionează diferit) şi încă mai multe de realizat până când procedeul va primi aprobarea oficială a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.